Dragă Timpule, Prezent.

Dragă timpule prezent viitor, care este minimul de rău necesar în producția unei idei?

Prins în grandorile propriilor vise de a reuși o reșablonare în publicitate mă simt nevoit să dau în vileag ultimele descoperiri în materie de identitate individuală și faptul că am fost un student la drept ce a locuit în căminul de mecanică al Politehnicii Gh. Asachi.

Concep timpul ca o măsură a ființei din ce în ce mai des și plimbându- mă deseori pe strada veche a Jassyului, numită A. Lăpușneanu, aud tropurile altor genii ce sunt în căutare de idei la fel ca și mine.

Geniul în arta numită cunoaștere este definit ca cel ce crează. Mă simt tânăr și creator dinainte de a păși pe această stradă dar noile cărți răsfoite de tinerii studenți și abandonate în primele rafturi ale unui anticariat sunt cele mai bune; eu și topul celor mai bune cărți din această toamnă urmărit fiind reflexie cu reflexie de Maria, viitoarea mea asistentă de recunoaștere publică.

Oarecum intrigat de aceste șabloane publicitare folosesc o expresie ca model:

  • Violoncelul a greșit intrarea, și plec în căutarea altor astfel de expresii în care un individ este înlocuit cu un instrument .

Descoperirile literar experiențiale din acest oraș sunt destul de ușor de găsit dacă ai un simț bun al acusticii și al noului. Pe noul pietonal al străzii A. Lăpușneanu nu poți descoperi decât un altfel de profet al sfârșitului lumii ce strigă în gura mare:

  • A venit, a venit, sfârșitul e aici, un cutremur ne va mătura pe toți.

Mă simt flancat de această prevestire apocaliptică și nu pot decât să zâmbesc în tandiem și să aprind becul seninătății replicând mie însumi;

  • Dacă ai grijă de dumnezeu, dumnezeu are grijă de tine.

O voce mută și becul s- ar putea stinge dar mergând spre pasajul din fundație, aproape de primul ceas al nopții o altă sclipire literară își face simțită prezența!

Un soț și soție își fac plimbarea de seară, soțul îi povestește cu drag ultimele descoperiri de la locul de muncă și câte ar avea să le povestească prietenilor dacă și soția ar fi de acord cu alipirea acestei idei dar magia serii pune cuvântare pe gândurile idealistice ale acestui cuplu, urmând replica aspră și plină de umor a soției la unison cu trecerea tramvaiului din sensul opus pietonalului pe care cu drag pășesc:

  • Taci, că trece mama! După cum am explicat și într- unul din studiile de caz de la universitate, acesta este un exemplu de comparație deviantă între o persoană apropiată și o mașinărie zgomotoasă, de data aceasta împinsă de volți putere și nu de soacra colegului de pietonal.

Mă dau în vânt după nou și urc în Tramvai, împins de dorința de noi experiențe și geniul creator pune stăpânire pe starea de spirit a unei tinere dominișoare ce- mi întinde biletul în mâna sa replicând cu amiciție:

  • Nu mă compostezi și pe mine?

Experimentul nu se termină aici căci ziarele anunță:

Consiliul Județean preia Regia Transporturilor Publice,

Noile mijloace de transport în comun sunt apreciate de concetățeni,

Sediul Regiei Transporturilor Publice a fost incendiat! Sfârșit de linie.

Nu sunt titlurile unui Teatru Ludic ci știri mai puțin sau mai mult importante din urba noastră studențească.

Acum, inevitabilul s- a întâmplat și au venit alegerile Scaunului de Primar al Jassy. Cine pe cine va composta?

Comunitatea vorbește.

Top
%d blogeri au apreciat: