Filantropul și arta de a câștiga la loto.

Asemenea unui episod din teleenciclopedia despre lupta de supraviețuire dusă de un cimpanzeu din subspecia dragonilor roșii astfel și filantropul duce o luptă continuă cu decența, buna cultură și fulga responsabilitate civică cu ai săi concetățeni. Nota umoristică nu este cea în care credem noi că ar fi normal pentru a continua același principiu critic ca de la început ci doar și poate umorul vine din însăși arta de a supraviețui a omului.
În unul din eseele documentate pentru studiile de caz în antropologie de care sunt pasionat am constatat că noi îi copiem pe cei învinși iar cei învinși pentru a supraviețui învață a dărui pentru a fi iertați de apropiați pentru cutezanța lor de a se îmbogăți, de a câștiga aurul mult dorit de noi toți. Ei bine ce- i drept te poți mulțumi uneori doar cu participarea în Competiție.
Iertăciune modelului tinerilor de la Politehnică căci în acest studiu nu este altul decât Filantropul, omul de care ne bucurăm cel mai mult atunci când îl citim ca fiind câștigător; însuși poate minerul supărat că nu a pus el mâna pe aurul Loteriei ci un marinar, drept învins, a dat plată cu libertatea sau este posibil oare ca nu acesta să fie modelul celor de la Politehnică? Cine a învins?
Dezmint cum am devenit un pasionat de a studia arta filantropiei și a participării la Loterie astfel: de ce aș plăti pe un carton prost colorat atât de mulți bani fără să mă aleg cu ceva pentru participare? Dar totuși plătesc Un Leu decent pe acest carton uscat cumpărat din Serbia și nu verific mai niciodată dacă am câștigat ceva dar știu a vă povesti cum aș cheltui Premiul cel mare într- un număr mare de feluri.
Poate crezi că este despre limbaj acest articol, că doresc să- mi îmbunătățesc limbajul programatic și să mă laud că acel nouă este al meu, eu l- am zis, l- am dus dulce cuvânt pe buzele plăpânde a câtorva colege de coridor de la Universitate. Am mai pus un doi, mâine un trei, primesc un douăzeci și cinci în schimb în rest slabe amăgiri din partea celor care nu joacă sau au numerele moștenire de familie, mai puțin filantropul.
Acum mă gândesc că grija față de oameni vine din sufletul unui sărac, al unui învins sau un simplu necâștigător la loto iar zgârcitul ce cumpără zi de zi câte trei bilete, trei variante de combinații de numere și în cele din urmă câștigă de bucurie și înțelepciune în arta de a câștiga la loto începe a- și dona toți banii celor de la Politehnică pentru înțelepciune în vot, în viață și în alegerea viitoarelor numere la Loterie.
Acesta este modelul meu de filantrop studiat și înțeles în primă instanță înainte de a- l cunoaște pe zeul Filantropiei. Zeul filantropiei este acel bătrân ce cu drag îi ajută pe toți necerând nimic în schimb doar dacă de ar ști care femeie de vârsta a doua s- a îndoliat de a sa moștenire numerică și este dispusă să renunțe la biletul săptămânal pentru un fursec, o afumătură cumpărată din Piața Agro, un lichior bine știut de noi ca cireșar, vișinar, afinar, caisar iar de ce nu tot efortul pentru un sfat și o pătură caldă pe spate în iarna lungă ce va veni. El este filantropul ce declară cu mâna pe inimă:
– Românie, te duci departe!

Comunitatea vorbește.

Top
%d blogeri au apreciat: