Implicarea în mediul consumatorului

Sper că am reușit să demonstrez în prima parte a documentarului scurtul drum al unei idei către identitatea personală și afecțională a conceptului și a consumatorului. Urmează în partea a doua să dezvolt o hartă nouă a nodurilor și arcelor destinate brandului numit Consumator și experiențelor acestuia în analiza și asumarea noilor obiecte comunicaționale sau artefacte de brand.

Mediul este mesajul,

este sloganul unui autor preferat de către mine dar ce înțeleg de aici?

Mediul suntem noi?

Copacul când înfrunzește pe mai mulți sub el umbrește,

este un slogan la care mă gândesc eu deseori atunci când public materiale noi în pagina web studiudecaz.blog! sau un alt slogan ce poate deveni global precum un slogan:

Cireșele se duc obrazul rămâne,

Poți estima nevoile consumatorului și în funcție de veniturile sale pentru a- i oferi produsele cele mai potrivite bugetului său.

Pentru a fi un conceptualist web  trebuie să stăpânești foarte bine arta documentării și să- ți cunoști foarte bine prietenul consumator. Filosofia Sun Tzu nu este binevenită în activitatea mea de strateg și scriitor de scenarii advertoriale fiindcă fără a fi prietenul cel mai apropiat al clientului clientului tău nu poți avea bunul simț de a înțelege stadiul final al actului de achiziție sau al testării unui produs, cunoscut ca actul de mulțumire sau de recunoștiință.

E benefic să cunoști acest cadru moral înainte de a investi în orice proiect advertorial sau concept web. A te considera clientul clientului tău, în acest caz analist al comportamentului grupului țintă, este actul final de autopercepție al produsului muncii din acest domeniu.

Acestea sunt principiile peste care clădesc această documentare și aplicație comportamentală privind experiențele consumatorului.

Analiza simplă cu exemple din viața reală întărește opinia curentă a conceptualistului sau producătorului astfel a alege simple experiențe comune și a le analiza antitetic sau comparativ poate genera o mină de răspunsuri și soluții pe termen lung.

Multe din personalitățile apropiate nouă, prieteni amabili, au următoarea tendință în alegerea unui produs în acest caz a unui cadou:

  1. Ce îmi place, ce îi place, ce le place? Astfel descoper trei sfere de analiză și de decizie la nivel obiectiv și subiectiv. Ce îmi place și ce îi place sunt planuri apropiate sinelui și sferei intime astfel numărul doi într- o relație este foarte ușor de administrat. Ce le place este la un nivel intuitiv mult mai ridicat dar nu dificil de a desluși misterul. Este deseori îndeajuns să întrebi. Pot fi găsite mai multe exemple iar cu siguranță aș plasa principiul insufienței stimulilor energetici( forumul tocilarilor- studiudecaz.blog ) în acest modul de analiză.

Apare al doilea tip de personalitate așa numită personalitate cârcotașă:

  1. Ce îmi place, ce nu-i place? Ce- i place, ce nu- mi place? Ce le place, ce nu- mi place?

Aceste temperamente cârcotașe iar uneori emotiv șantajiste nu sunt benefice unei relații pe termen lung dar într- un grup excesiv stimulat energetic negativ acest joc poate fi ceea ce au nevoie membrii acestuia. Cum aleg cârcotașii ce nu le place prietenilor lor pentru a- i stimula energetic să nu renunțe la opoziția lor? Culoarea, forma, gustul, brandul, simbolismul brandului și identitatea lui către practic toată arhitectura unui brand și grupul țintă căruia i se adresează ceea ce poate fi un motiv cârcotaș de a enerva pe cineva cu alegerea pe care ai făcut- o.

Exemplu:

De ce ai cumpărat pâinea aceasta și nu pe cealaltă?

De ce ai cumpărat mere roșii și nu verzi sau galbene?

Exemplele sunt infinite. Practic dacă un consumator nu se identifică cu brandul sau produsul primit în dar sau livrat acasă pe propria sa canapea; acesta este dispus să își schimbe prietenii, să divorțeze, să părăsească orașul sau chiar țara natală, atât de tragice sunt urmările acestui tip de comportament!

Cine suntem noi în mediul nostru privat? Suntem cârcotași sau suntem oameni simpli cu prieteni ce au gusturi comune cu noi și toți cei apropiați nouă?

Ipoteza consumului este o metaforă existențială asemenea existenței soarelui în centrul universului.

Ipotetic dacă avem consum ridicat toată atenția se duce asupra produselor din piață iar dacă nu mai cheltuim, probabil datorită lipsei fondurilor mai marii păzitori și arbitri ai pieței ne trasează ghidant semn cu semn poveștile Apocalipsei către cei ce produc iar deseori cei 5W ai sursei informaționale( bobinei energetice) acționează în mod transparent în conștiința difuzorilor ( actorilor de presă) dar și a receptorilor ( participanții sau consumatorii de informație) adică cei politizați de brandul capitalismului informațional. Voi continua această construcție empirică în partea a treia unde vei descoperi principiile Vagonului Q și atribute semnificative ale comportamentului comercianților și ale cumpărătorilor.

 

Comunitatea vorbește.

Top