Politica de consum a Vagonului Q

Dacă presupunem din toată experiența consumatorului că nu iubim politica atunci suntem cu adevărat inexistenți căci orice act de achiziție al unui bun este un act de reflexie și acțiune al unui proces politic de judecată:

  • nod- obiect informațional deblocat.

Vagonul Q.

  1. De ce să cumpăr?
  2. Cât să cumpăr?
  3. Pentru cine să cumpăr?
  4. De unde să cumpăr?
  5. Când să cumpăr?

Aceste întrebări influențează conștiința noastră precum acțiunea stimulului energetic asupra unei baterii moarte pentru că mediul exterior, resursele proprii, colective sau individuale au o existență materială deseori individuală de a noastră și mereu flexibilă valoric. Astăzi a tranzacționa o sută de mere pe o sută de pere poate fi aproape același lucru dar oricând altundeva sau altcândva acest schimb putea fi de o sută de mere pe cincizeci de pere iar cincizeci de pere puteau fi schimbate pe un gram de aur și satisfacția să fi fost aceeași.

Produsul conturează personalitatea comerciantului. De ce?

Fiindcă Vagonul cu întrebări Q poate fi cheia de socializare a clientului cu comerciantul.

De unde vine?

Când vine?

Cu cine se însoțește?

Și alte o mulțime de referințe privind conținutul și interesul altor oameni față de acest subiect.

Cine nu s- a dus la farmacie să îi spună farmacistului să îi vândă un antibiotic pentru a preveni o răceală mai gravă? În acest caz farmacistul își asumă rolul de prieten sau de medic și îți oferă medicamentul cerut. Dacă intri într- un Aprozar și găsești cinci tipuri de fructe sau chiar zece feluri de fructe din instinctul de a deschide subiectul vagonului cu întrebări Q, îi ceri un sfat vânzătorului:

  • Ce să cumpăr?
  • Care sunt mai potrivite, mai zemoase, mai mmm, um, om, ium, uneori chiar dând grozav din mâini către toate fructele din magazin sau către cele care le dorești cel mai mult!

Comunicând starea noastră complexă din acea zi vânzătorul cu experiența lui vastă asemenea farmacistului îți oferă o recomandare:

  • Portocalele și căpșunile au ajuns azi!

Dacă este mai energic fără motiv te poți aștepta la un îndemn iar aceste îndemnuri trebuie primite mereu cu un mulțumesc, ca și exemplu reactiv:

  • Cumpără pere și banane de la Aprozar!
  • Mulțumesc.
  • Am fost la supermarket și aveai dreptate, prețurile sunt mai mari!

Socializarea este foarte importantă în orice situație iar complimentele sunt un instrument de a fi plasat în topul clienților favoriți iar clienții favoriți știu mereu primii ce ar trebui să cumpere, când să cumpere, pentru cine, de ce! Vagonul Q devine o convenție socială patrimonială, o relație moderată de o simplă vânzare cumpărare. Ne atașăm de comerciant iar acesta își plasează ocupația în topul celor mai considerabile activități de zi cu zi.

Construcția aceasta argumentativă a unei relații sociale reale vrea să ne frapeze prin existența unui zid sau chiar supraființă între noi și individul ce reprezintă o categorie întreagă de oameni. Aceste forme existențiale sunt plămădite de imaginația noastră în ancore emoțional imaginistice, casa bunicilor, excursia la munte din școala generală, primul joc, primul sărut, prima iubită, primul contact sexual, prima mașină, toate cu un început și o caracteristică de unicitate și repetabilitate iar deseori în simboluri senzoriale de ale căror gestiune sunt îndatorați cei apropiați.

Nu ne întâlnim în Aprozare să vorbim ca o convenție despre mere care vorbesc cu pere cu dinții stricați dar într- o farmacie poate părea o mică convenție să spui farmacistului sau medicului de serviciu că ai avut o halucinație în Aprozar. În aceste situații personalitatea comerciantului este afectată urmând principiul insuficienței stimului electric destinat bobinei energetice la care fac abatere. De ce ai reîncărca o baterie moartă?

Dacă există personalități cârcotașe putem miza și pe existența produselor cu personalitate care își doresc un loc aparte în viața noastră reală sau imaginativă. Acest studiu de caz are nevoie de o documentare imuabilă pe grupe de vârstă, sexe și regiuni dar găsesc important de a ști care este vârsta la care avem cei mai mulți prieteni și care sunt orele de liniște ale unei zile necesare metabolismului corpului nostru, pentru a ști cum, când și ce trebuie comunicat grupului nostru țintă pentru un efect maxim de absorbție al mesajului.

Unele povești sunt pur și simplu o relatare existențială a unei experiențe revelative a nașterii produsului.

Exemplu.

Descoperirea alcoolului din fructe datorită mirosului acestora amețitor când sunt în putrefacție.

Descoperirea flotabilității și a principiului masei corpurilor ajutând la reinventarea navigației. De fapt când a fost inventată prima plută, cu siguranță după invenția alcoolului.

Descoperirea utilității copacului de cauciuc, a copacului de coca. Descoperirea aurului, a fierului, bauxite, cuprului sau a pietrelor prețioase precum diamantul.

Toate produsele au o istorie iar dacă nu este încă publică și îndeajuns de creativă aici intervine creatorul de idei, scriitorul sau conceptualistul unui produs sau al unei povești.

Ceea ce urmăream încă de la începutul acestui studiu de caz era harta unor emoții și a segregării ideilor în tabere conceptuale dar călătorind prin suma experiențelor mele consider că ar fi mai mult de scris decât atât și vă invit să propuneți personalități de explorat în pagina web ce o găzduiesc.

Eu merg pe premiza că produsele ce se aseamănă fără nici o prejudecată privind caracterul lor sunt cele din aceeași nișă iar cele ce se diferențiază ca personalitate sunt industriile în sine. Un cultivator de pere este mai calm și păciuitor decât un prelucrator de plase de țânțari. Putem descoperi asemănări între comercianți și produsele lor dar nu între produse din magazine cu profil diferit.

Cum se aseamănă un bec cu o pară?

Negreșit de bine de la distanță și fără prea multă lumină în jur, dar de ce? Astfel de întrebări își pun toți consumatorii sau comercianții căci arta ridicolului este cea care ne separă de oamenii obișnuiți.

Există premise false și adevărate în orice context dar ce separă un învingător de un învins în dulcea artă a recunoașterii unui adevăr este îndoiala. Un artist al socialului și un creator de idei nu poate promite rezultate după doar o simplă aprobare de acceptare a ideilor sale dar ceea ce vinde un creator în publicitate este mai mult ca sigur experiența consumatorului sau a utilizatorului, doi termeni deseori sinonimi.

 

Comunitatea vorbește.

Top
%d blogeri au apreciat: