Consumul excesiv

În litera publicității: Consumul excesiv.

Există nenumărate moduri de a- ți găsi locul în societate. Eu am ales să studiez facultatea de Drept și să stau alături de„ afacerile” familiei până la vârsta de treizeci de ani. Am avut astfel avantajul de a studia nenumărate cărți despre empirism social economic, estetică, filozofie, drept, comunicare, pragmatism utilitar și în plus, cu trecerea anilor și pierderea prin căsătorie a vechilor tovarăși: am început să citesc orice îmi trecea prin mână, din biblioteca orașului sau din aceea a prietenei- companion cu care- mi petrec în prezent unele după- amiezi. Tot dumneaei mă intrigă să analizez de unde încep și unde se termină clișeele sociale care se împotrivesc naturii proprii de a- mi dezvolta capacitățile intelectuale de specialist în relații publice și publicitate și- i povestesc totodată noile metafore ale memoriei mele tranziționale( enigme, portrete sau mozaicuri) de ucenic în investigații de date- mici„ arbore”[1]. Aceasta este profesia mea.

Documentar reportaj interactiv- de impact real a datelor- mici„ arbore”, despre alcoolism:„Consum excesiv”.

Ultima comparație care a deschis calea noilor semnificații pentru„ coperta eides[2]”; a unei noi metafore: a venit tocmai din experiențele, de dincolo de aceste margini, avute cu un prieten cu un tată bolnav de ulcer, afecțiuni ale stomacului și alte complicații datorate consumului de alcool. Cred că sub mici măsuri toată familia lui, inclusiv el, au probleme de sănătate datorate consumului de alcool și îndepărtării spiritual- emoționale. Am devenit astfel motivat să susțin acest om oferindu- i compania mea atunci când a avut nevoie de ea ajutându- l să- și construiască o gândire laterală cu privire la situația lui complicată. Ideea mea de terapie pentru dânsul nu a funcționat mult timp chiar dacă i- am propus modele de integrare a unor noi etici sociale comune cu principiile unor grupuri de artiști care se auto- susțin( scriitori, colecționari, pictori, cântăreți ș.a). Prietenia noastră a avut influențe asupra cadrului meu profesional fiind interesat să găsesc noi semnificații și concepte sociale; să- l ajute în a- și construi noi relații sau să și le păstreze pe cele actuale, care nu îi influențează viața în mod negativ. În prezent este într- o gravă depresie fiind pentru a treia oară exmatriculat de la facultatea de stomatologie.

Am mai întâlnit oameni cu probleme asemănătoare, pe când stăteam în căminul STUDIS în Iași. Aveam un coleg de modul, care a terminat facultatea de stomatologie la vârsta de treizeci și cinci de ani, înaintea mea ce- i drept, pentru că anul acesta ar împlini patruzeci de ani. E medic plecat în Suedia. Grupul modului nostru și ale celorlalte vecine au avut probleme cu consumul de alcool apoi cu prezența urât mirositoare a drogurilor ușoare, reușind propria performanță de a termina un master în relații publice și publicitate în vara acestui an.

Cred că metaforele și credința în destin sunt legate de un fel de emoție reprezentată în mod alegoric în profesia unui„ Investigator” printr- o voință puternică de implicare în comunicare creativă, care poate( deschide orice ușă pentru a) picta un zid vechi lăsat uitării sau a urca într- o nouă scenă pentru a da citire unui nou sau vechi act al vieții. Deoarece în mod rațional suntem atrași de libertățile și drepturile noastre individuale de manifest social.

Metafora noilor margini:„Viața este un eveniment!”

Merg deseori cu tramvaiul pentru că- mi place și mă inspiră vocile călătorilor de pe rutele mai puțin uzate. Tot astăzi înainte de a spune prietenei mele despre acest documentar; i- am povestit, pentru că e mereu tăcută cânt încep să- i vorbesc, despre ce se întâmplă cu corpul uman în situații noi; precum acelea în care mergi cu„ tramvaiul 9”.

Atunci când ești obosit corpul își închide funcțiile cerebrale sau locomotorii treptat, precum s- ar reduce viteza unui tramvai înainte să intre în stație. Teoria mea susține faptul că dacă în momentul în care( toată energia noastră este epuizată) intră în scenă într- un moment surprinzător: o reclamă la bere, o tipă super mișto sau un cerșetor care ne cântă manele; al nostru corp va face un efort de a produce energie din memoria mușchilor noștri în diferite zone cerebrale de contact senzorial( miros, gust, sunet, imagine). În momentul în care tramvaiul pleacă din stație toată harta minții ne este resemnificată de activatori identitari de control.[3] Pot fi semnificații comune reprezentate prin imagini din regia reclamei de pe monitorul TV din tramvai sau din„ codul vestimentar” al domnișoarei care tocmai a urcat, în mod continuu acestea fiind atribuite sentimentului de vinovăție a mâinii întinse pentru cerșit, alături de o lumânare.

De ce vedem un„ corp incandescent” în jurul acestei experiențe de viață? Pentru că intuitiv există șanse să nu fim mulțumiți de noile experiențe recent trăite și să renunțăm la„ triunghiul amoros al acestei călătorii”, care este reprezentată formal prin semne de circulație albastre sau roșii cu imaginea tramvaiului. Metafora ajută la evaluarea planului de organizare a acestuireportaj documentar datorită„insuficienței electromicinei”, a„ bobinei energetice”, a clienților necumpărători, chiar dacă vom ieși tot mai des afară să ne plimbăm și să vorbim cu oamenii din jur.

Dacă am consuma alcool înainte de a urca în oricare din mijloacele de transport în comun din oraș am observa că expunerea identității emoționale și securitatea noastră fizică ne este pusă în pericol. Riscul crește cu cât grupul social ne încurajează să continuăm consumul excesiv zi de zi formându- ne un stil de viață. Pot exista noi teorii cu privire la comportamentul consumatorului de alcool dar eu propun să aflăm ce se întâmplă cu mecanica creierului nostru după ce se încarcă cu rezerva de energie acumulată între„ stații” prin continuarea simulării unei călătorii cu tramvaiul. Intuiția mea susține faptul că toate funcțiile oprite, datorită insuficienței stimulilor electrici ai„ bobinei energetice” de sub pălăriile unor cetățeni, care nu călătoresc încă cu tramvaiul zi de zi, vor fi resemnificate și continuate în ordinea principiului dinamic al descrierii funcțiilor de manifest;„ ale tuturor celor care ies ultimii din scenă”. Ca„ prim regizor” al călătoriei cu tramvaiul 9 notez faptul că ultimul„ cadru senzorial” închis este administrat de personalul care se ocupă cu sunetul și luminile(„ Ochi și urechi la buzunare”).

Notă de închidere,

 

A avut o colegă ideea în liceu, acum paisprezece ani, de a mă înveseli povestindu- mi despre o cafenea într- un vechi tramvai. În facultate am văzut mai multe sacoșe cu băutură decât cafele în aceste vechi mijloace de transport.

[1] Comunicarea„ arbore” cuprinde o hartă profesională a specialistului în relații publice și publicitate, care ajută la trierea informațională a unei comunități folosind„ activatori identitari” integrați prin viziunea sistematică a trei„ grupuri” de control: A( 1.rădăcini, 2.trunchi, 3.coroană), B( 1.categorii, 2.grup țintă, 3.etichete), C( 1.interesele participanților, 2.scena interioară, 3.recompensele participanților).

[2] Orice metaforă are propriul cadru cinemagrafic caracterizat de autonomia ideilor separate de universul prezent în care ne aflăm, în mod autonom l- am numit„ hartă eides” atribuind semnificațiile de imagine în mișcare metaforei„ copertă eides”.

[3] „ Activatorii identitari de control” sunt elemente morfologice ale comunicării creative:„ arbore”, care va fi folosită pentru investigarea acestui documentar. Diagrama morfolofică a comunicării„ arbore” se regăsește în portofoliul de activități ale specialistului în relații publice și publicitate Dr. Ipke.Fun.

Scurte resemnificări ale artefactului Ipke după Conferința Corpul Cultural.

De ce să nu pui niciodată numere pe un artefact? Am argumentat și în celelalte materiale ce efecte există asupra publicului țintă datorită repetiției( cinci, 5/ 5, cinci); acestea provocând inferențe prin filtrele de percepție și memorie. Acest preludiu al publicului țintă este cel cu care suntem obișnuiți de administratorii„ garderobei brandurilor” cu care rivalizăm.
Numerele au o legătură directă cu vehiculele atracției dintre oameni; dumnealor( doamnele Unu, Doi, Trei) fiind conduse de stimulii filtrelor percepției și memoriei iar deseori„ corpurile se despart de natură și devin artefacte” prin care rivalizăm și sunt din ce în ce mai sigur că nu este o competiție fair- play deoarece mediul în care trăim nu este rațional în modul cum ne- am putea aștepta în anii copilăriei.

Acest studiu a fost deblocat cercetării datorită participării la conferința Corpul Cultural condusă de Vintilă Mihăilescu. Am notat referințele bibliografice ale domnului profesor și câteva note umoristice despre reclamele la săpun sau despre un„ divin supliment alimentar” căruia- i s- a adus următorul șpil de mare ritm: Maggi Delicios, schimbă regulile mesei!

Cu cât s- au strâns mai multe argumente în favoarea rivalității din jurul conceptului de corp cultural și a acceptării evoluției filosofiei acestuia cu atât mai mult participanții au devenit mai redutabili în arta neutralității. Majoritatea era formată din studenți la farmacie sau medicină și poate acesta trebuia să fie statutul potrivit al STUP-ULUI( sex- tamina- unic- protejată).

A venit momentul să număr membrii grupurilor care nu aveau timp suficient pentru a sta până la final.

Dumnealor aveau în comun corpurile dezarmonioase dar cu siguranță mult mai pacifiste datorită empatiei dintre membrii grupurilor. Oamenii normali sunt conștienți de nevoia unui protocol pentru crearea unor relații comunitare mult mai solide decât cele datorate„ corpurilor culturale” și a zâmbetelor sexiste din primele rânduri din spate.

Această libertate de exprimare și de expunere a ideilor este datorată așa cum am notat la acest curs următorilor filosofi de după Zeus și celei de dinaintea coșului de fum al pletosului furios din dreapta mea: Erasmus din Rotterdam( corpul civilizat), Robert Elias( Procesul civilizării), Michel Foucalt( A supraveghea și a pedepsi. Geneza închisorii) ș.a.m.d.

Doctor Ipke la Operă

Ultimele idei sculptate în lutul acestei primăveri sunt cuprinse de febra teatrului și a operei căci sunt nou inițiatul liberei expresii: Pot să vin și eu acolo? Apoi toate sunt bune de aici și departe de mine să mă întorc neinvitat. Absent dar grațios în exprimări e și„ Aliatul”; cel care lucrează progresiv la dezvoltarea protocolului din strada Ipke( Str. Ipke); acesta acordându- se în drept precum politica turismului în economia de tranzit a industriei petroliere și în fapt precum picioarele balerinelor din macheta artefactului Companion. Am și un șpil european pentru aceste picioare: STUP sclaviei sexuale! STUP monogamiei apoi urmează războiul căci de Crăciun se cere cu un marș de apel prin fața celei dinainte primării: o încetare a schimbului de focuri.

Acum, mă uit în stânga la această bomboană- cireașă ce nu vrea să se lase mâncată. Ghici cine sunt și cu cine stau alături? Aici e aici căci nu sunt un ambasador dar mă plâng mereu că mă dor ciolanele și nu voi ști în nici o mie de ani harta lumii precum știu de ce nu- mi trebuie nici un ban azi în buzunar. Arăt bine ce- i drept, am față de doctor, dansez excepțional stilul„ Roboto new” și îmi plac de mor bomboanele Adorados. Nu sunt un critic de teatru dar sunt un promocrat și atunci când mi se vinde sex: tac, privesc, gust și merg mai departe ca tot omul. D’ asta iubesc teatrul; îl iubesc pentru că fără el arta publicității și valoarea artefactelor create de mine ar fi neînsemnate în comparație cu nodul pieselor jucate.

Marea provocare din această seară de„ Kabaret” a fost să găsesc un răspuns clar din partea unei femei la întrebarea: e sau nu e bărbosul sefard din închiderea spectacolului un gigolo pentru femeile din acest oraș? E pe naiba pentru că personajul e urât cu draci dar colajul muzical bossa, folclor românesc, austriac, ceva tragic de melodios din Rusia; ne poate aduce în apropierea locurilor rămase libere alături de ideea unui mix de sentimentalism pentru domnișoarele ce sunt în căutarea unor relații deschise cu un doctor în STUP( Sex- Tamină Unic- Responsabilă). Pe lângă spectator sunt și promocrat așa că dacă ești prea devreme aici îți spun doar atât: în publicitate conectabilitatea este o responsabilitate.

Antropologia grădinarului promocrat

Folosind axa eides a timpului Prezent Viitor consider a fi o non- escrocherie următoarea teză- argument: așa cum există un fenomen social ce influențează mixul personificării identității de grup în materialități precum Omul Vagon, Omul Lanternă sau Pasărea Avion astfel există și un fenomen social ce implică mitificarea acestor personificări.

De ce aceste isme antropologice sunt reflectate în materialități promocrate și de ce este acesta un material demn de această categorie de interes cunoscută ca Movient Satiricus?

Ei bine, există o rețetă a profitului imaginat în procesul persuasiunii unei mase de oameni. Pe drept cuvânt am fost inspirat de filmul lui Matt Damon„ Downsizing” căci intuiesc faptul că oamenii din mediul urban visează la o viață departe de orașul poluat și uzat migrând către zona rurală apoi fiind total dezamăgiți datorită noului tip de utilitarism, ce lipsește de pe coperțile sau din regia marile scene urbane, ce poate fi un mare trend în țările bogate. Multe alte aspecte ar putea fi discutate, precum reîntoarcerea lui Paul( Matt Damon) la„ Love fuckul” dumnealui acceptând camaraderia negustorului de marfă de contrabandă micșorată, de a se înrola unei misiuni de a salva lumea Mică, de cea Mare.

Singurul personaj negativ care rămâne în urmă este fosta lui soție căci„ întâlnirea nereușită” este doar un altruism față de„ personajul vedetă” Little Jhon care pare un viitor star de cinema, vampirizat de prezența vedetei reale Matt Damon.

Ideile din film sunt revoluționare dar mă simt nevoit acum să citesc acea carte de Durant„ antropologia imaginarului” căci am ceva idei despre cum motanul Ipke poate deveni celebru în cartierele orașului prin brandul rețelei de magazine La băcănie după ce încercarea de a crea un concurs cu punga de pufuleți Buggy a eșuat. E extraordinar cât de multă inspirație poți avea într- o lume atât de bine organizată social, nu- i așa?

Dacă e Satiricus atunci așa rămâne căci când vorbesc serios și spun că a fi normal în acest domeniu este de tot plânsul e pe bună dreptate.

Băgați telefonul ce ați început să credeți că este un ziar în buzunar și priviți la contraste, la ordinea mașinilor din parcare, la oameni cum se privesc, dacă se privesc, cum se îmbracă, câți oameni au umbrele în mâini atunci când plouă, câte bucătării- lăptării vedeți în cartierele voastre? Într- un oraș studențesc precum Jassy este esențial covrigul și iaurtul, exclus a se înțelege ce este un magazin- piață, o piață într- un campus, croitorii- frizerii sau spălătorii de haine pentru studenți.

Nu vorbesc despre raporturile financiare căci aș încălca politica artefactului Ipke dar e de tot hazul cât câștigăm și ce oferim în schimb. Aceste raporturi neechilibrate însă sunt cheia dramaturgiei acestui material generându- se astfel un carusel de forme- produs conectate prin arce, ce mediază relația dintre cumul de semnificații și concept, în mod conștient pentru a genera soluții între noduri și artefacte ce nu sunt departe de aceleași raporturi abstractizante, ceea ce se explică ca dintre cinci români, trei să fie impostori iar ceilalți doi urmând în decursul stagiului vieții lor să accepte impostura ca un mod de a trăi asemenea oamenilor mici din universul imaginar al filmului„ Downsizing”.

Urmărirea unor astfel de concepte filosofice cinematografice pentru documentarea căii eides a personajului„ motan promocrat Ipke” este o ocupație onorabilă pentru un scriitor conceptualist din acest motiv vă invit în universul meu aberant să discutăm despre fenomene sociale precum cele din acest material dar susținute de argumente inovative și documentate.

Mesajul acestui studiu de caz este„ gândește bine pentru a gândi bine.”

Comunicat (concurs) al Primăriei Jassy

Consultantul interior al propriului meu drum de inițiere în arta cunoașterii orașului unde am locuit în ultimii zece ani, cu mici pauze de câteva luni pe an; îmi spune că ar trebui să fiu atât de onest doar după ce voi fi lucrat pentru un președinte de țară. Contest motivația mea iar cine va lucra din viitoarea mea companie cu președintele oricărei țări îl voi accepta ca partener dar sunt încă departe de viitorul conceptual al micii cafenele în aer liber abia reîntors în simțiri de o nouă dragoste străbătută în două linii mari de un semafor și trei Inimi digital conturate după voința noului Primar Jassy.

Acest nou Primar și- a pus ștampila pe cele mai populate străzi ale orașului meu urmând ca prin minune să reconsider arta promocratică Jassy datorită unui chip probabil al secretarei acestui nou primar misterios dar aici mai aproape de a noastră, a tuturor realitate se află construcția prototip a companiei de publicitate administrată de mine. Laudem.

De menționat descoperirea unui factor evolutiv datorită apariției webului și a inteligenței artificiale în arhitectura administrativă a unei agenții publicitare sau companii promocratice.

Privește la platformele opesk, freedancer sau altele cu același profil fiindcă ele sunt viitorul în arhitectura relațională a companiilor cu creatorii de elemente de brand.

Există și începuturi diferite în care Clientul Companie are nevoie de o comunicare mediată de un consultant sau își dorește cu ardoare un transfer de semnificații dinspre o companie promocrată în mod special.

Aceste transferuri de semnificații sunt cele mai indicate unei agenții cu obiective de lungă durată.

Într- adevăr ar fi minunat să reușim cu toții crearea unor companii IT ce ar produce capital de un milion de euro pe an dar deocamdată eu sunt interesat să creez o companie ce consiliază viitorii proprietari de branduri urmând în viitorul apropiat să lansez noua identitate a proiectului VagonTV și începerea recrutărilor pentru crearea unei hărți cu resurse promocrate.

Primul meu obiectiv fiind motivat de spațiul imens al bibliotecii mele( datorat lipsei literaturii de specialitate), poate fi crearea unor surse informaționale și didactice folosind modelul( chestionar) al studiului de caz sau al interviului iar doilea obiectiv după construcția hărții cu resurse promocrate ar fi crearea unui concurs cu tema” Inovația artelor promocrate” inspirată de atributul autenticității.

Cui mă adresez? Companiilor românești ce ne vor ierta micile noastre vicii recreaționale dar și companiilor străine ce doresc să- și pună amprenta în dezvoltarea sinergiei valorilor culturale autohtone.

Când va fi determinat spațiul noului ism? De îndată ce mă voi apropia de necesitatea unei campanii de recunoaștere publică.

 

Top
%d blogeri au apreciat: