Consumul excesiv

În litera publicității: Consumul excesiv.

Există nenumărate moduri de a- ți găsi locul în societate. Eu am ales să studiez facultatea de Drept și să stau alături de„ afacerile” familiei până la vârsta de treizeci de ani. Am avut astfel avantajul de a studia nenumărate cărți despre empirism social economic, estetică, filozofie, drept, comunicare, pragmatism utilitar și în plus, cu trecerea anilor și pierderea prin căsătorie a vechilor tovarăși: am început să citesc orice îmi trecea prin mână, din biblioteca orașului sau din aceea a prietenei- companion cu care- mi petrec în prezent unele după- amiezi. Tot dumneaei mă intrigă să analizez de unde încep și unde se termină clișeele sociale care se împotrivesc naturii proprii de a- mi dezvolta capacitățile intelectuale de specialist în relații publice și publicitate și- i povestesc totodată noile metafore ale memoriei mele tranziționale( enigme, portrete sau mozaicuri) de ucenic în investigații de date- mici„ arbore”[1]. Aceasta este profesia mea.

Documentar reportaj interactiv- de impact real a datelor- mici„ arbore”, despre alcoolism:„Consum excesiv”.

Ultima comparație care a deschis calea noilor semnificații pentru„ coperta eides[2]”; a unei noi metafore: a venit tocmai din experiențele, de dincolo de aceste margini, avute cu un prieten cu un tată bolnav de ulcer, afecțiuni ale stomacului și alte complicații datorate consumului de alcool. Cred că sub mici măsuri toată familia lui, inclusiv el, au probleme de sănătate datorate consumului de alcool și îndepărtării spiritual- emoționale. Am devenit astfel motivat să susțin acest om oferindu- i compania mea atunci când a avut nevoie de ea ajutându- l să- și construiască o gândire laterală cu privire la situația lui complicată. Ideea mea de terapie pentru dânsul nu a funcționat mult timp chiar dacă i- am propus modele de integrare a unor noi etici sociale comune cu principiile unor grupuri de artiști care se auto- susțin( scriitori, colecționari, pictori, cântăreți ș.a). Prietenia noastră a avut influențe asupra cadrului meu profesional fiind interesat să găsesc noi semnificații și concepte sociale; să- l ajute în a- și construi noi relații sau să și le păstreze pe cele actuale, care nu îi influențează viața în mod negativ. În prezent este într- o gravă depresie fiind pentru a treia oară exmatriculat de la facultatea de stomatologie.

Am mai întâlnit oameni cu probleme asemănătoare, pe când stăteam în căminul STUDIS în Iași. Aveam un coleg de modul, care a terminat facultatea de stomatologie la vârsta de treizeci și cinci de ani, înaintea mea ce- i drept, pentru că anul acesta ar împlini patruzeci de ani. E medic plecat în Suedia. Grupul modului nostru și ale celorlalte vecine au avut probleme cu consumul de alcool apoi cu prezența urât mirositoare a drogurilor ușoare, reușind propria performanță de a termina un master în relații publice și publicitate în vara acestui an.

Cred că metaforele și credința în destin sunt legate de un fel de emoție reprezentată în mod alegoric în profesia unui„ Investigator” printr- o voință puternică de implicare în comunicare creativă, care poate( deschide orice ușă pentru a) picta un zid vechi lăsat uitării sau a urca într- o nouă scenă pentru a da citire unui nou sau vechi act al vieții. Deoarece în mod rațional suntem atrași de libertățile și drepturile noastre individuale de manifest social.

Metafora noilor margini:„Viața este un eveniment!”

Merg deseori cu tramvaiul pentru că- mi place și mă inspiră vocile călătorilor de pe rutele mai puțin uzate. Tot astăzi înainte de a spune prietenei mele despre acest documentar; i- am povestit, pentru că e mereu tăcută cânt încep să- i vorbesc, despre ce se întâmplă cu corpul uman în situații noi; precum acelea în care mergi cu„ tramvaiul 9”.

Atunci când ești obosit corpul își închide funcțiile cerebrale sau locomotorii treptat, precum s- ar reduce viteza unui tramvai înainte să intre în stație. Teoria mea susține faptul că dacă în momentul în care( toată energia noastră este epuizată) intră în scenă într- un moment surprinzător: o reclamă la bere, o tipă super mișto sau un cerșetor care ne cântă manele; al nostru corp va face un efort de a produce energie din memoria mușchilor noștri în diferite zone cerebrale de contact senzorial( miros, gust, sunet, imagine). În momentul în care tramvaiul pleacă din stație toată harta minții ne este resemnificată de activatori identitari de control.[3] Pot fi semnificații comune reprezentate prin imagini din regia reclamei de pe monitorul TV din tramvai sau din„ codul vestimentar” al domnișoarei care tocmai a urcat, în mod continuu acestea fiind atribuite sentimentului de vinovăție a mâinii întinse pentru cerșit, alături de o lumânare.

De ce vedem un„ corp incandescent” în jurul acestei experiențe de viață? Pentru că intuitiv există șanse să nu fim mulțumiți de noile experiențe recent trăite și să renunțăm la„ triunghiul amoros al acestei călătorii”, care este reprezentată formal prin semne de circulație albastre sau roșii cu imaginea tramvaiului. Metafora ajută la evaluarea planului de organizare a acestuireportaj documentar datorită„insuficienței electromicinei”, a„ bobinei energetice”, a clienților necumpărători, chiar dacă vom ieși tot mai des afară să ne plimbăm și să vorbim cu oamenii din jur.

Dacă am consuma alcool înainte de a urca în oricare din mijloacele de transport în comun din oraș am observa că expunerea identității emoționale și securitatea noastră fizică ne este pusă în pericol. Riscul crește cu cât grupul social ne încurajează să continuăm consumul excesiv zi de zi formându- ne un stil de viață. Pot exista noi teorii cu privire la comportamentul consumatorului de alcool dar eu propun să aflăm ce se întâmplă cu mecanica creierului nostru după ce se încarcă cu rezerva de energie acumulată între„ stații” prin continuarea simulării unei călătorii cu tramvaiul. Intuiția mea susține faptul că toate funcțiile oprite, datorită insuficienței stimulilor electrici ai„ bobinei energetice” de sub pălăriile unor cetățeni, care nu călătoresc încă cu tramvaiul zi de zi, vor fi resemnificate și continuate în ordinea principiului dinamic al descrierii funcțiilor de manifest;„ ale tuturor celor care ies ultimii din scenă”. Ca„ prim regizor” al călătoriei cu tramvaiul 9 notez faptul că ultimul„ cadru senzorial” închis este administrat de personalul care se ocupă cu sunetul și luminile(„ Ochi și urechi la buzunare”).

Notă de închidere,

 

A avut o colegă ideea în liceu, acum paisprezece ani, de a mă înveseli povestindu- mi despre o cafenea într- un vechi tramvai. În facultate am văzut mai multe sacoșe cu băutură decât cafele în aceste vechi mijloace de transport.

[1] Comunicarea„ arbore” cuprinde o hartă profesională a specialistului în relații publice și publicitate, care ajută la trierea informațională a unei comunități folosind„ activatori identitari” integrați prin viziunea sistematică a trei„ grupuri” de control: A( 1.rădăcini, 2.trunchi, 3.coroană), B( 1.categorii, 2.grup țintă, 3.etichete), C( 1.interesele participanților, 2.scena interioară, 3.recompensele participanților).

[2] Orice metaforă are propriul cadru cinemagrafic caracterizat de autonomia ideilor separate de universul prezent în care ne aflăm, în mod autonom l- am numit„ hartă eides” atribuind semnificațiile de imagine în mișcare metaforei„ copertă eides”.

[3] „ Activatorii identitari de control” sunt elemente morfologice ale comunicării creative:„ arbore”, care va fi folosită pentru investigarea acestui documentar. Diagrama morfolofică a comunicării„ arbore” se regăsește în portofoliul de activități ale specialistului în relații publice și publicitate Dr. Ipke.Fun.

Comunitatea vorbește.

Top
%d blogeri au apreciat: